Evoluţia Relaţiilor Publice - let's PR it - part 1

Nu se poate stabili cu exactitate de când datează istoria relaţiilor publice, dar ceea ce este sigur, este că oamenii s-au folosit dintotdeauna de numeroase şi diverse tehnici, pentru a obţine un feed-back favorabil din partea publicului în privinţa diferitelor situaţii sau probleme care trebuiau mediatizate.

În general, se consideră că Relaţiile Publice au început în America, dar primele dovezi ale practicării acestora datează de 5000 ani, de la conducătorii chinezi, care foloseau tehnici asemănătoare cu cele din ziua de azi.
Primul document care contesta folosirea relaţiilor publice, este din anul 1800 î.e.n. din Irak. Acesta oferea informaţii fermierilor despre cum să cultive pământul, să-l irige, cum să combată şoarecii de câmp si să-l recolteze. Se pare că documentul nu este cu mult mai diferit decât Buletinul Fermierilor editat azi de Departamentul de Stat pentru Agricultură al SUA.[1]
Roma era vestită pentru importanţa pe care o acorda publicului său. Ca orice mare putere, avea nevoie de sprijin din partea poporului, astfel încât expresii precum : „Vox populi, vox Dei” (Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu) şi “res publicae”[2] (problemele publice) arată interesul Romei faţă de relaţiile publice.
Cezar a publicat chiar şi un jurnal numit “Acta Diurna”. Deoarece poporul a prezentat un mare interes faţă de această publicaţie, a continuat să apară timp de încă 400 ani.[3]
În anul 1215, Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury, s-a folosit de lobby cu scopul de a promova tacticile politice.
Constituţia Statelor Unite a fost inspirată din Magna Carta, care conţinea drepturile şi libertăţile din sec. XIII-lea.
John Wycliffe, a făcut cerere pentru traducerea Bibliei în engleză, cu scopul de a fi mai accesibilă, în 1351.[4]
Următorul moment foarte important din istoria relaţiilor publice a fost apariţia presei, în 1450.
Există numeroase păreri care consideră că opera „Principele”, de Niccolo Machiavelli, apărută în anul 1513 este un prim tratat de relaţii publice, care conţine reguli pentru influenţarea socială.
Termenul de “propagandă” provine dintr-un demers al Bisericii Catolice, întemeiată în secolul XVII de către Papa Grigore. Această structură se numea Congregatio de Propaganda Fide[5] , menită să promoveze interesele Bisericii.
În 1620, pentru ca America să-şi crească populaţia, a transmis o ştire conform căreia, oricine se stabilea acolo şi făcea urmaşi în 5 ani, primea 50 acri de pământ.[6]
Ulterior, RP au avut o ascensiune spectaculoasă, tacticile fiind folosite în toate domeniile, fiind efectiv exploatate la maxim. Revoluţia americană e doar una dintre dovezile faptului că relaţiile publice iau amploare.
Un reper important în RP este The Bill of Rights[7], din 1776, considerată o piatră de temelie a acestui domeniu, permiţând RP să se dezvolte ca profesie.

Personalităţi marcante ale Relaţiilor Publice:
-Samuel Adams, 1722-1802
-Amos Kendall, 1789-1865
-P.T. Barnum, 1810-1891
-Ivy Lee, 1977-1934
-Edward L. Bernays, 1891-1995
Părerile cu privire la cine şi când a folosit pentru prima dată termenul de „relaţii” şi „public” împreună, sunt împărţite.
O primă constatare ar fi Thomas Jefferson într-un discurs în faţa Congresului, în 1807. Alte surse susţin că, de fapt, Dorman Eaton, un avocat, ar fi legat cele două cuvinte în public, în anul 1887. The Association of American Railroads, pretinde că a folosit sintagma în Almanahul său Literar, Year Book of Railway Literature, în anul 1897
iar Bernays se pare că de-abia în 1921.

Bureau D’Esprit a fost primul minister de propagandă, creat de Adunarea Naţională a Franţei. Acesta avea rolul de a câstiga susţinerea poporului în privinţa Revoluţiei.
După ce The New York Post a publicat un articol despre un client al unui hotel care a plecat fară să achite nota, dar a lăsat în urma sa un manuscris, publicul a devenit interesat de caz. Toata situaţia a devenit un schimb de întrebări şi răspunsuri, până în momentul în care directorul hotelului a vândut manuscrisul pentru a-şi recupera banii de chirie.
1830 a reprezentat un moment de apogeu pentru RP. În primul rând, agenţiile de presă au început să-şi facă apariţia, iar în al doilea rând, tirajul ziarelor a crescut foarte mult, iar preţul lor a ajuns la 1-2 centi ceea ce a însemnat o mai mare accesibilitate a publicului larg.
Tammany Hall Organisation of New York a început să facă interviuri cu scopul de a afla opiniile oamenilor cu privire la diferite subiecte. Astfel de interviuri erau folosite pentru articole, cercetări, etc. În sfârşit, părerea publicului era cerută în mod direct, ducând relaţiile publice la un nou nivel.
Strângerile de fonduri au căpătat şi ele mai multa importanţă. Unul dintre cazuri a fost la uzinele Westinghouse, unde s-au strâns bani din war-bands-uri.
„The Greatest Show on Earth” a fost un spectacol montat de un specialist în relaţii publice, Phineas T. Barnum în 1871[8]. Succesul acestuia a fost neaşteptat, spectacolul adunând mulţimi de oameni indiferent de oraşul în care avea loc.
Prima agenţie de Relaţii Publice ia naştere la Boston, în 1900, Publicity Bureau of Boston.
Comitetul pentru Informatii Publice s-a înfiinţat în 1917, în timpul Primului Razboi Mondial şi avea ca scop informarea publicului despre acţiunile Statelor Unite în război. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, un birou asemănător de informaţii a fost deschis, pentru susţinerea SUA în război.
Pentru a avea mai mulţi ziarişti la anunţarea independenţei Czechoslovakiei din 1918, Tomas Masaryk, fondatorul acesteia, s-a lăsat convins de Bernays să anunţe evenimentul cu o zi mai târziu[9].
Bernays deschide împreună cu soţia sa, în 1919, propria agenţie de relaţii publice.
Prima persoană care s-a ocupat de atractivitatea revistelor pentru femei a fost Helen Lansdowne Resor.
[1] CUTLIP et. Al, 2000
[2] Don BATES, Me History: Public Relations from the Dawn of Civilization, 2000
[3] op. cit. BATES
[4]Doug NEWSOM,Alan SCOTT şi Judy VanSlyke TURK, This is PR ! The realities of public relations, Ed. Wadsworth Publishing Company 1992

[5] Congregatia pentru propagarea credintei
[6] op. cit NEWSOM, SCOTT, TURK
[7] Declaratia de Independenta
[8] op. cit. NEWSOM, SCOTT, TURK
[9] op. cit. NEWSOM, SCOTT, TURK