Particularitati ale formelor de comunicarte

Formele de comunicare sunt diverse în funcţie de domeniul în care se lucrează.

O primă formă de comunicare este cea instituţională. Aceasta se aplică în general instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor.
Organizaţiile îşi promovează interesele printr-o cultură proprie, o structură solidă şi bineînţeles, prin practicile sale, adică modul în care relaţionează cu ceilalţi.
În cadrul unei organizaţii se formează forme aparte de comunicare, precum comunicarea comercială, internă, financiară şi corporată.

Comunicarea instituţională mizează pe o cultură de întreprindere şi imaginea publică. Pentru acestea se apelează la publicitate şi relaţii publice.
Spre deosebirea de cea instituţională, comunicarea publică are rolul de a face legătura dintre public şi organizaţie cu scopul de a minimaliza efectele negative pe care le-ar putea suferi organizaţia în cazul unui scandal. Forme asemănătoare de comunicare sunt de propagandă, politică, guvernamentală ş. a.

Comunicarea publicitară se diferenţiază enorm de celelalte două, ea vizănd în mod direct un anumit segment de public. O particularitate a ei este caracterul omiprezent şi repetitiv. Prin îmbunătăţirea imaginii unui produs, ea reduce riscul scăderii vănzărilor acestuia. In acelaşi timp, comunicarea publicitară este definită de 3 concepte(idei): că este o comunicare consensuală, conflictuală şi complice.

Această formă de comunicare este deseori asociată cu propaganda, folosind aceleaşi strategii şi idei.